Procedurile rapide pentru recuperarea creanțelor pot fi eficiente atunci când sunt aplicate corespunzător în cazurile în care acest lucru este posibil. Totuși, utilizate incorect, aceste proceduri, în loc să simplifice și să reducă costurile, pot genera pierderi de timp și resurse financiare.

Identificarea celei mai potrivite și sigure soluții de recuperare a creanțelor implică luarea în considerare criteriilor specifice ale diferitelor situații, având ca finalitate atingerea scopurilor propuse.

Primul pas constă în obligația creditorului de a transmite debitorului o somație de plată, prin care se anunță existența unui termen de 15 zile pentru efectuarea plății.

Somația trebuie expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat.

Ordonanța de plată reprezintă o alternativă mai rapidă și mai economică față de procedura comună, bazată pe un document necontestat de către părți și asumat prin semnătură. Prin această procedură, creditorul poate chema debitorul în instanță pentru a obține un titlu executoriu în situația în care există o creanță certă, lichidă și exigibilă, referitoare la plata unei sume stabilite în contract.

În cazul în care debitorul plătește voluntar, creanța se consideră recuperată, iar potențialul conflict este evitat.

În situația în care debitorul nu plătește, creditorul poate depune o cerere pentru emiterea unei ordonanțe de plată. Aceasta trebuie să includă detalii precum identitatea părților implicate, suma creanței, dobânzile aferente, modalitatea de calcul a acestora, fundamentarea faptică și legală a obligației de plată, precum și termenul la care plata trebuia efectuată. La cerere se atașează documente care confirmă cuantumul sumei datorate și orice alte probe relevante.

Este obligatoriu să se furnizeze și dovada comunicării somației către debitor, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă.

Debitorul este obligat să depună o întâmpinare în dosar cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată. Absența întâmpinării poate fi interpretată de instanță ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, acesta având acces la conținutul acesteia din dosarul cauzei.

Procedura de ordonanță de plată beneficiază de un termen scurt de judecată, iar în cazul în care debitorul nu contestă creanța în sine, se stabilește un termen maxim de 45 de zile pentru soluționarea dosarului.

Decizia se bazează pe documentele prezentate, explicațiile părților și nu se admit alte probe în afară de înscrisuri. În cazul în care debitorul consimte la plată, se emite o hotărâre de expedient, cu caracter executoriu. Dacă debitorul achită datoria și creditorul confirmă acest lucru, instanța emite o încheiere definitivă, dispunând închiderea cauzei.

În situația în care debitorul contestă creanța, instanța analizează documentele și argumentele părților. Dacă se constată că apărarea debitorului este justificată, cererea creditorului de emitere a ordonanței este respinsă ca neîntemeiată.

Dacă, în urma verificării, instanța consideră că pretențiile sunt justificate, emite o ordonanță de plată, specificând suma și termenul de plată. În cazul în care doar o parte a pretențiilor este acceptată, instanța poate emite ordonanța doar pentru acea valoare. Termenul de plată este stabilit de instanță, fiind cuprins între 10 și 30 de zile de la comunicarea ordonanței.

Ordonanța de plată este executorie și poate fi pusă în aplicare de un executor judecătoresc. Calea de atac nu suspendă executarea, iar cererea de suspendare trebuie să aibă motive temeinice și poate fi formulată separat sau în paralel cu calea de atac.

Calea de atac împotriva ordonanței de plată este reprezentată de Cererea de anulare, care trebuie depusă în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.