Prezentam mai jos nota de fundamentare care a stat la elaborarea si adoptarea acestei Hotarari
Necesitatea adoptării tabloului onorariilor minimale, cu caracter de recomandare, așa cum prevăd modificările legislative recente ale Legii nr. 51/1995 prin adoptarea Legii nr. 25/2017, care in art.13 si art. 34 completează dispozițiile Legii nr. 51/1995 cu art.31 (12) si art. 66 lit. x), (după republicare, art. 30 alin. 3, respectiv, 65 lit. v) precum si nevoia de reglementare a unui asemenea domeniu sensibil, are ca fundament acoperirea mai multor nevoi.
Prima, și cea mai importantă nevoie, este cea determinată de haosul în care avocatul român a fost aruncat după „privatizarea avocaturii în anul 1995″, în condițiile în care, aproximativ 80 de ani, instituția onorariului minimal a funcționat ca un reper important în activitatea avocatului, iar astăzi, în lipsa oricăror repere, acest fapt dă naștere unor activități speculative, lipsite de deontologie, sau creează o piață interprofesională neconcurențială, care nu face cinste profesiei.
O a doua este cea legată de crearea unor baze de criterii obiective care sa nu mai permită arbitrariul de care dau dovadă, de cele mai multe ori, judecătorii, în reducerea onorariilor avocațiale rezolvând în acest fel și nevoia de transparență în formarea cheltuielilor judiciare, principiu european parte componentă a normelor care vizează accesul la justiție.
Și a treia, dar nu cea din urmă, este, într-o viziune mult mai largă, creșterea nivelului de pregătire profesională și, implicit, ocrotirea interesului justițiabililor care vor beneficia de servicii juridice de calitate.
În sinteză, scopul pe care tindem să îl atingem cu fixarea onorariilor minimale este acela de a crea premisele unui ghid de bune practici care sa vină în sprijinul tuturor participanților la actul de justiție, prin crearea unui cadru public de referință în stabilirea și negocierea onorariilor, înlăturarea arbitrariului în modalitatea de reducere a onorariilor avocațiale de către instanțele de judecată (promovarea după sistemul austriac a unor propuneri de lege ferenda privind posibilitatea reducerii onorariului avocațial numai în condiții de contradictorialitate și numai până la minimul stabilit în tabloul de onorarii minimale), diminuarea/înlăturarea conflictelor legate de concurență neloială interprofesională și creșterea prestigiului profesional.
Potrivit art. 129 din Statutul profesiei de avocat onorariile sunt:
a) onorarii orare;
b) onorarii fixe (forfetare);
c) onorarii de succes;
În tabloul onorariilor minimale apreciem că pot fi abordate doar primele două categorii de onorarii:
Onorariu orar
Acest tip de onorariu este folosit, în general, în activitățile avocațiale în care avocatul nu poate prezice cu exactitate cât timp va utiliza pentru atingerea obiectivului la care s-a angajat. Acesta poate fi calculat în funcție de cheltuielile de funcționare, experiența, reputația avocatului etc.
Nu există o formulă standard în determinarea modului de calcul a tarifului orar a onorariului de avocat, însă, în decursul timpului, s-a impus o regulă care aduce un echilibru în ecuația financiară ce stă la baza desfășurării în bune condiții a profesiei de avocat.
Această regulă stabilește că onorariul avocațial este determinat în cote ideale, raportat la următoarele elemente: cheltuielile necesare funcționarii unui de cabinet de avocat, fondurile de rezervă (rulment) și venitul propriu al avocatului.
Menționăm că determinarea cheltuielilor de funcționare nu s-a putut realiza pe baza unui studiu sistematic, ci mai degrabă pe estimări din date publice, timpul aflat la dispoziție de la data adoptării modificării Legii nr. 51/1995, nepermițând o altfel de abordare.
Pentru un calcul mai precis, sugerăm efectuarea unui studiu care să determine cu exactitate media costului orar al activității avocațiale, acest studiu poate avea în vedere inclusiv folosirea de date statistice (în măsura în care Ministerul de Finanțe, Ministerul Justiției sau INS dețin astfel de date) privind cheltuielile înregistrate de formele de exercitare a profesiei.
De asemenea, având în vedere că scopul urmărit este acela de a determina un onorariu minim, în calculul acestuia am avut în vedere o medie a elementelor componente care au intrat în calculul cheltuielilor de funcționare. Cu titlu exemplificativ arătăm că aceste costuri au avut în vedere următoarele elemente: cheltuieli privind spațiul (chirii/amortizare, întreținere, mobilare, amenajare), cheltuieli privind organizarea activității (salarii, transport, comunicații, IT, birotică), cheltuieli profesionale (cotizații, costuri administrative privind ținerea contabilității).
Onorariu fix (forfetar)
Acesta se realizează în mod deosebit în situațiile în care avocatul cunoaște din experiență sau din practica altor avocați care este consumul de timp uzual în anumite tipuri de cauze pentru finalizarea activității juridice pentru care a fost angajat.
Asemenea tarife forfetare sunt folosite în general în cauzele având conținut patrimonial și prin folosirea unei cote procentuale din valoarea litigiului.
Se întâlnesc și situații în care, deși natura litigiului ar impune calculul unui onorariu pe baza de tarif orar, datorită complexității cauzei și impredictibilității în timp, se negociază o formă mixtă de tarif orar și procentual sub forma unui tarif fix.
În stabilirea unei valori cât mai precise a tarifului orar fix, apreciem ca pe viitor se pot folosi statisticile MJ/CSM privind durata proceselor pe categorii de acțiuni așa cum sunt ele clasificate în sistemul ECRIS, așa încât estimarea duratei muncii avocatului sa fie cat mai corecta.
Estimarea onorariului minim orar recomandat este de 220 lei /ora.
În fundamentare, s-a avut în vedere și privirea de ansamblu a cadrului legal în materia onorariilor avocațiale minime în UE, așa cum a fost el prezentat pe site-ul https://e-justice.europa.eu/content%20costs%20of%20proceedings-37-ro.do