Clauzele abuzive se regasesc in general in contractele predefinite utilizate de profesionisti in relatia cu consumatorii. Doua dintre cele mai uzuale situatii in care intalnim contracte predefinite sunt contractele de credit incheiate cu bancile si contractele de furnizare de servicii de televiziune, telefonie, etc.
Caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in aceste contracte este dat de imposibilitatea de negociere a acestora, consumatorul fiind pus in situatia de a accepta contractele in forma lor predefinita.
In aceasta situatie, pentru a evita caracterul abuziv al acestor contracte, legislatia in vigoare impune anumite conditii pe care contractele predefinite trebuie sa le respecte, mai exact este prevazut faptul ca acestea trebuie sa contina clauze clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Norma legala care stabileste criteriile de determinare a caracterului abuziv a unor prevederi contractuale este Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
Conform Legii nr. 193/2000, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul si prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Preocuparea legiuitorului de a stabili niste limite clare in care trebuie sa se incadreze clauzele cuprinse in contractele incheiate intre profesionisti si consumatori este generata, in principal, de pozitia de inegalitate in care se gasesc partile semnatare ale unui asemenea act juridic.
Alina Maria Soporan – Avocat Partener in cadrul Szatmari-Filip, Pop, Soporan – SCPA